DÉCOUVREZ LA LÉGENDE DU MOIS DE FÉVRIER EN FRANÇAIS ET EN REO TAHITI.
Tāfa’i, héros polynésien dont la bravoure était reconnue jusqu’à Hawaii, épousa une jeune souveraine du Nord de Tahiti appelée Hina, connue pour ses magnifiques cheveux noirs qui cascadaient jusqu’à ses pieds. Sincèrement attachés l’un à l’autre, ils vivaient, comblés, à ‘Uporu (Pointe Vénus), unis par un lien profond.
Un beau jour, alors qu’il revenait d’une mission diplomatique, Tāfa’i eut la douleur de retrouver sa femme morte. Hina venait de s’éteindre, happée dans la fleur de l’âge sans qu’aucun signe avant-coureur n’ait pu laisser entrevoir une telle tragédie. La vision de son corps inerte, étendu sur un autel du marae ancestral, fut insupportable pour Tāfa’i. Aussi, dans un sursaut de désespoir, il se décida à l’arracher aux dieux.
Le prêtre du marae lui expliqua que l’esprit de Hina avait déjà quitté les lieux sacrés et se trouvait, avec d’autres esprits défunts, à Tata’a.
Sans perdre de temps, Tāfa’i saisit sa pagaie et mit à la mer sa pirogue Niu. Il s’élança sur les eaux calmes du lagon et atteignit sa destination à la tombée de la nuit. Trop tard ! Impuissant, il assista au départ des esprits et apprit que celui de sa femme venait de partir pour le mont Rōtui, à Moorea.
Tāfa’i remonta donc dans sa pirogue et rama jusqu’à Moorea avec l’énergie du désespoir. Les forces décuplées par l’urgence, il gravit le mont à toute allure et, en quelques minutes, se dressa au sommet. Cependant, il ne put que constater l’absence de sa femme. En effet, Hina était déjà partie vers Te-mehani, à Ra’iatea, dernier lieu d’où les esprits pouvaient revenir dans ce monde.
Sans se décourager, Tāfa’i fit voler sa pirogue jusqu’à Ra’iatea. Il arrima son embarcation dans le lagon et, refusant de s’accorder la moindre pause, il grimpa toute la nuit. L’aube commençait à poindre et l’étoile du matin annonçait le jour lorsque Tāfa’i déboucha sur un embranchement, gardé par le dieu Tū-ta-hora. Derrière lui bifurquaient deux sentiers : celui de droite, serpentant vers une falaise appelée « pierre de vie », était la porte d’élévation vers le Rohutuno’ano’a (paradis au doux parfum) ; celui de gauche descendait vers le cratère béant de Te-mehani, passage obligatoire pour accéder au Pō (enfers).
À l’immense soulagement de Tāfa’i, Tū-ta-hora lui assura que Hina ne s’était pas encore présentée devant lui. Il lui conseilla de se dissimuler dans les buissons et de reprendre des forces.
Le soleil était haut dans le ciel quand Tāfa’i aperçut enfin l’esprit de sa femme, reconnaissable entre tous. Percevant une présence humaine et impatient de rejoindre le paradis, l’esprit de Hina prit une impulsion pour s’envoler vers la pierre de vie mais, plus vif, Tāfa’i fit un bond prodigieux et le saisit par les cheveux. Ignorant les protestations de l’esprit, Tāfa’i raffermit sa prise et le maintint immobile. Tū-ta-hora lui expliqua alors que le temps n’était pas encore venu pour lui de quitter ce monde et l’esprit finit par accepter de suivre Tāfa’i afin de réintégrer le corps de Hina.
Tous deux rentrèrent à ‘Uporu, main dans la main, et « tous se réjouirent de [leur] heureux retour des confins du monde des esprits ».
HINA I HO'I MAI, MAI TE POHE MAI
‘Ua fa’aipoipo ‘o Tāfa'i, i te hō’ē tamāhine ari’i nō Tahiti e ora ra i te pae apatoerau, ‘o Hina te i’oa. E ‘aito Mā’ohi ‘o Tāfa’i, ‘o tei matau-maitai -hia nō tōna itoito, ‘ati a’e te ao e tae roa atu i Hawaii. ‘Ua ‘ite-ato’a-hia ‘o vai ‘o Hina. E rouru roroa tōna ‘e te nehenehe ‘e te ravarava ho’i, o tei tārere roa mai i raro i tōna ra nā ‘āvae.’ E here rahi maori tō rāua te tahi i te tahi, ‘e tē ora ra rāua i ‘Uporu (Māhina), i roto i te māta’a ma te rōtahi te ‘ā’au.
I te hō’ē mahana, ‘a ho'i mai ‘ai ‘o Tāfa’i mai tōna tere, ‘oia i tonohia nō te hō’ē tāpura ‘ohipa ta’a’ē, ‘ua tupu te ‘oto i tōna itera’a atu i te tino pohe o tāna vahine. ‘Ua fa’aru’e mai ho’i ‘o Hina, i roto i tōna ‘āpīra’a, ‘e ‘aita e tāpa’o ‘itea i fa’ata’a mai ē, e tupu teie pe’ape’a iti ahi. ‘A vaiihohia ai te tino ‘o Hina i ni’a i te fata o te marae, te rahi noa atura te mamae i roto i te māfatu ‘o Tāfa'i ‘inaha te tūtonu nei tōna mata i tāna i here, ‘e teie e tārava nei i mua iāna. Nō te pūai o tōna tapineva, fa’aoti a’era ‘oia e ‘iriti i tei herehia, mai roto mai i te mana o te mau atua.
Parau mai ra te tahu'a o te marae ē, ‘ua fa’aru’e te vārua o Hina i teie vāhi mo'a ‘e tei Tataa ‘oia ma te tahi atu mau vārua o te feiā i pohe na.
Ma te ha’amāu'a ‘ore i te taime, haru a’era ‘o Tafa'i i tāna hoe ‘e tūtai atura i tōna va’a, ‘o Niu te i’oa. ‘Ua fano atu oia nā ni’a i te miti ‘āpāpāvai o te tai roto ‘e ‘ua tae atu ‘oia i te pō, i te vāhi i ‘ōpuahia. ‘Āre’a rā, ‘ua taere roa! ‘Inaha, tē ‘ite nei ‘oia i te mau vārua i te marere-ē-ra’a atu ‘e ‘ua fa’a’itehia mai ē, nō reva noa atura te vārua o tāna vahine i te pae o te mou'a ra ‘o Rōtui, i Moorea.
Ta’uma fa’ahou atura ‘o Tafa'i i ni'a i tōna va’a ‘e ‘ua hoe atu i Moorea ma te pūai o te tapineva. Horo ‘oi’oi atura ‘oia i ni’a i te mou'a, ‘e i roto noa ma’a miniti, tū ihora ‘oia i nia i te tupua’i mou’a. Teie rā, tē hāro’aro’a nei ‘oia ē, ‘aore ho’i tāna vahine i reira ra. ‘Ua reva a'ena o Hina i Te-mehani, i Ra'iatea, ‘o te vāhi hope’a roa ho’i e nehenehe ai i te mau vārua e ho'i fa’ahou mai i teie nei ao.
Ma te ha’aparuparu ‘ore te mana’o, fa’arere ihora ‘o Tafa'i i tōna va’a i Ra'iatea. ‘Ia tae ‘oia i reira, tūtau atura ‘oia i tōna va’a i roto i te aroine, ‘e ‘ua pa’i’uma atu i ni’a, i taua pō ra, ma te tau’a ‘ore i tōna rohirohi. Tē ‘a’ahiata mai ra ‘e tē ‘e’eva mai ra te feti’a po'ipo'i, tāpa’o ē, tē ao mai ra, tapae a’era ‘o Tāfa'i i te hō’ē ma’ara’a purūmu, e tia’ihia ra e te atua ra ‘o Tū-ta-hora. I muri iāna, e piti arati’a e vai ra : tō te pae ‘atau, e arata’i ‘oia i te hō’ē mato parauhia « te ‘ōfa’i nō te ora » ‘o te ‘uputa ïa nō te ‘a’era’a i Rohutuno'ano'a ; tō te pae ‘aui, e tītāpou atu ïa i ruapere pūfata noa ‘o Te-mehani, te haerera’a fa’ahepohia nō te tāpae atu i te Pō, ‘oia ho’o’i te ao i raro.
Ha’apāpū maira ‘o Tū-ta-hora ia Tāfa’i ē, ‘aita ā ‘o Hina i ti’a atura i mua iāna. Fa’aa'o atura ‘oia iāna ‘ia tāpuni ‘oia i roto i te mau urupā ma te ha’amāha i tōna rohirohi.
Tei te pōrouāra’i te mahana i ‘ite ai o Tāfa’i i te vārua ‘o Hina, tāna vahine. Tē mahu’i ra teie vārua ē, e ta’ata tei piha’i iho iāna, ‘e nō te mea ho’i ē, ‘ua pōpounu ‘oia i te tāpae atu i te pārataito, ha’amata ihora ‘oia i te marere i te ‘ōfa’i nō te ora. ‘Āre’a rā i horo ‘oi’oi atura ‘o Tāfa'i iāna ra, ‘e ‘ua haru mai i tōna rouru. Ma te tāu’a ‘ore i te pāto’ito’ira’a a te vārua, ha’apa’ari noa ihora ‘o Tafa'i i tāna harura’a. Parau a’era ‘o Tū-ta-hora i te vārua ra, ‘aita te taime nō te fa’aru'era’a mai i teie nei ao i tae mai. Fa’ari’i ihora te vārua e pe’e ia Tāfa'i ’e tē tomo fa’ahou i roto i te tino ‘o Hina.
Hōho'i ihora rāua to’opiti i ‘Uporu, ma te rima o te tahi i roto i tō te tahi, ‘e ‘ua pārahi noa ihora rāua ma te ‘oa’oa i tō rāua ho’ira’a mai mai te ao o te mau vārua.”
En poursuivant votre navigation sur ce site, vous acceptez que la Banque SOCREDO utilise des cookies pour analyser le fonctionnement et l'efficacité du site et vous proposer des publicités adaptées à vos centres d'intérêt.